8 Martie

Am primit un imens buchet de cuvinte frumoase, de felicitari si evident de flori cu ocazia acestei zile. E o zi frumoasa, in care barbatii si copii deopotriva ne arata aprecierea, iubirea si tandretea lor. Mi-e atat de drag ca oameni pe care ii auzi doar la sarbatori, nu uita de aceasta zi si cel mai frumos cadou pe care cineva ti-l poate aduce, gandurile frumoase si urarile de bine, se indreapta spre tine.
Dar mai mult, as vrea sa pot sa transmit eu insumi gandurile mele catre acele femei care imi sunt aproape.
Mama e prima pe lista mea, o iubesc chiar si cand o supar,ei as vrea sa-i multumesc in fiecare zi pentru ca imi da atentia, timpul si toata iubirea ei. Prietenele mele, atat de bune, de calde si intelegatoare, atat de inteligente si pline de viata, pe care as vrea sa am puterea sa le protejez de tot ceea ce le-ar putea rani. Familia, rudele - pe care le iubesc dintotdeauna si pe care ii stiu alaturi neconditionat.
Tuturor femeillor din viata mea, as vrea sa le ofer nu o zi de apreciere, fiindca merita mai mult de atat. As vrea sa le dau darul de a se pretui, de a se cunoaste suficient de bine astfel incat sa stie ca ele sunt valoroase, importante, frumoase. As vrea sa va spun, doamnelor, ca nu numai astazi sunteti fermecatoare, ci in fiecare clipa a vietii voastre.

A ramane sau a a pleca

Shakespeare ne-a transmis prin Hamlet o intrebare pe care o traiesti ca dilema existentiala mai ales in momente de maxima incercare. Nu traim vremuri in care dramatismul sa ajunga la cote atat de inalte incat "a fi sau a nu fi" sa fie demarcatia intre optiunile pe care le avem in viata si, din punctul meu de vedere, intrebarea s-a transformat intr-un mai firesc "raman sau plec?". Raportat la oricare dintre aspectele vietii intrebarea apare tot in momente de evaluare a trairii: Plec sau raman intr-o relatie?, plec sau raman la un post de lucru?, plec sau raman in aceasta tara?... toate intrebarile sunt plauzibile si marea satisfactie a libertatii de alegere se transforma in stresul alegerii corecte.
Nu exista nici-un aspect al vietii care sa functiuneze perfect, intotdeauna va fi un punct in care ceea ce parea a fi ideal se transforma minim in banal, daca nu intr-o suferinta. Apoi sunt toate tentatiile - mai multi bani, un loc mai nou, o masina mai frumoasa... nimic nu te deranjeaza la ceea ce ai, dar e greu sa faci fata dorintei de mai bine. Si din nou ai optiunea, poti sa alegi schimbarea.
E confortabil, e linistitor gandul ca poti face mereu alegerea catre altceva. Dar reversul este ca, de fiecare data cand te reinventezi, pierzi o parte din tine, sigur va trebui sa renunti la continuitate, la ceea ce erai pana la un moment. Proiectele, visele, proiectele incepute, relatiile - toate vor suferi modificari, ca in cele din urma sa fie altceva. Impresia mea este ca de fiecare data cand taiem o parte din trecut si ne reinventam, de fapt traim o alta viata. Un nou inceput semnifica, in sensul cel mai propriu, o alta existenta. Traim mai multe vieti, ne reincarnam in acelasi corp si avem avantajul unic al memoriei asupra trecutului, dar in totul se petrece in aceeasi existenta - " a pleca sau a ramane".

Timp

Am apasat prea tare pe acceleratie. Sunt un om caruia ii place sa contemple si sa-si dea singur ragazul de a asimila ceea ce se petrece in jurul sau si mai ales in interior. Dar, dintr-o eroare, am apasat prea tare pe acceleratie. Am intrat intr-un vartej al timpului, nu mai am timp de mine, sa citesc, sa scriu , sa pictez sau pur si simplu sa stau. E necesar si chiar frumos tot ceea ce se petrece, e timpul petrecut cu familia, cu prietenii, munca (care imi place), concediile - dar nu am ragazul necesar ca toate acestea sa intre in fiinta mea. Sunt toate prea bruste si prea abrupte. Intr-o singura ora pot fi fericita ca s-a intamplat ceva de bine la servici, apoi sa primesc o veste foarte proasta, tot de la birou, sa am discutii despre scoala copilului si apoi sa trebuiasca sa iau o decizie care schimba intregul program pe saptamana viitoare, sa fac aranjamentele pentru o vacanta, sa recalculez bugetele pe anul in curs, sa ma gandesc ce mancam diseara, sa ma ingrijorez ca unul dintre copii unei prietene se simte rau, sa imi programez ora la coafor, sa imi aranjez agenda pentru a face loc unei intalniri neprevazute, sa raspund la mailul primit de la niste furnizori suparati, sa refac iar calculele de cash flow pentru luna in curs, sa ma duc sa discut cu proprietarul cladirii ca am nevoie de inca un spatiu, sa trimit niste raspunsuri colegilor, sa semnez niste acte, sa citesc un contract, sa o sun pe mama care e ingrijrata pentru o verisoara care sta sa nasca.... Imi place tot ce fac, traiesc intens emotional, dar nu asimilez nimic.

Am prins un strop de ploaie in palma si mi-am potolit setea pentru o saptamana. Era atat de dulce.

frumos

Sunt de dependenta de frumos. De Frumosul vazut ca armonie, ca eleganta, care da senzatia de implinire si bucurie. De frumosul venit pe orice cale, prin notele muzicale sau pe cale olfactiva. Imi place starea de frumos traita ca si contemplare si insotita de acea temere a trecerii. Imi place sa privesc un trandafir de la stadiul de boboc cand de-abia ii ghicesti culoarea, cu implinirea in forma de regina a florii tinere, dar si cu melancolia insotita de parfumul puternic al trecerii spre toamna. La fel ma simt coplesita in fata unei opere de arta. Poti sta ore intregi sa privesti "Domnisoara Pogany" tocmai ca nu doar forma este cea admirata, ci umbre firave dau nastere la povesti inchipuite. Frumosul este poveste, este uneori subiectiv si intotdeauna este datator de vise.
Poti gasi frumosul oriunde, trebuie doar sa stii sa cauti. Nu e nevoie ca o intreaga compozitie sa fie frumoasa, tocmai contrastele puternice implinesc frumosul. E uneori sufient un suras ca un chip sa ti se para perfect sau un nufar ca o intreaga mlastina sa para paradis. Imi place frumosul natural si cred ca poti fi fericit gasind frumosul din detalii.

Concert Alifantis

Am fost azi la concertul de lansare a "Cantecelor de semineu", la Cinematograful Patria. Mi-a placut sala, nu mai fusesem de foarte mult timp intr-un cinematograf vechi. Ma asteptam la o sala incomoda si inghesuita, cu sunet precar, dar surpriza a fost una foarte placuta. Exceptand intrarea in sala, cand trebuia sa faci fat nu numai multimii de oameni care te inghesuia, dar mai ales curentului intetit acum de temperaturile joase ale acestei ierni, accesul in sala, locurile si vizibilitatea excelenta au fost un plus pentru intreg concertul.
Nicu Alifantis a avut o prestatie de artist caruia ii place ceea ce face si poate transmite acest lucru catre fiecare ascultator, iti da fiorii pe care probabil ii simte actorul pe scena sau un pictor la propriul vernisaj. Vibratia melodiilor te facea sa inchizi ochii si dupa cum recomanda chiar Alifantis pe pagina de final a cartii ce insoteste CD-ul sa te imaginezi ascultandu-l "in fata unui semineu la o ceasca de ceai englezesc, cu o tigara buna de foi si cu un whisky malt scotian, vechi de cand lumea..."
Melodiile noi sau impletit cu cele vechi, publicul avand, in mod firesc, o reactie mai puternica la versurile pe care le cunostea si pe care le cantau impreuna cu cei de pe scena. A fost un adevarat recital al violonistului Mihai Nenita, aplaudat la un moment dat in mijlocul unei melodii. Melodii triste sau vesele, de iubire implinita sau de dragoste dusa, cantece de cateva cuvinte sau elaborate la modul abstract, toate au fost aplaudate rand pe rand. Probabil adevaratele vedete ale spectacolului, fara sa minimalizez rolul vocalistilor, au fost totusi instrumentele - cele 5 chitari aduse pe scena pentru Alifantis, au fost pe rand reginele serii, vioara, basul si uneori acele instrumente exotice ale lui Beti Barbera.
O seara frumoasa, un album facut parca pentru a fi trait la temperaturile joase din acest ianuarie 2010.

mistic

Inceputurile omenirii se leaga de povesti cu zei si eroi, de prevestiri si oracole. Religiile lumii se bazeaza pe miracole si puteri supranaturale si pe forte care nu sunt accesibile neinitiatilor. Conceptul de umanitate privit din perspectiva istorica include credinta, misticul.
Pentru oamenii vremurilor moderne, uneori sub scuza stiintei atat de dezvoltate, alteori dintr-un pragmatism care vine ori din ignoranta generata de accesul facil la toate resursele necesare unui trai decent sau din imbratisarea unor dogme care pun in locul divinitatii omul,ideea de divin se dilueaza pana la a pieri cu totul.
Dar pierderea este de ambele parti, divinului ii lipsesc adolatorii, dar si sufletul uman se simte parasit si singur in univers.
Eu am nevoie de mistic, am nevoie de credinta. Poate e o slabiciune fiindca nevoia mea izvoraste tocmai din speranta ca nu suntem singuri in acest imens abis, ca nu vreau sa fiu o intamplare pe Pamant si ca mi-as dori ca prin actiunile mele sa particip la o lucrare care sa includa participarea unei entitati superioare. Imi doresc sa simt ca exista ceva mai presus de simpla intamplare, ca trecerea timpului are logica si ca uneori cineva ne priveste, de acolo de sus. E mai simplu sa crezi in divinitate cand esti in nevoie, indiferent de tipul nevoii. Si tocmai faptul ca uneori sperantele isi gasesc raspunsul in cele mai neasteptate moduri iti arata ca n-ai gresit, tot ce trebuia sa faci era sa crezi. Dumnezeu te ajuta cand trebuie, in rest te stie bine.
Cazul unui tanar care a stat 11 zile sub daramaturile unui hotel in Haiti pentru a fi salvat de o echipa formata din francezi, greci si americani este un exemplu. De ce am pune pe seama intamplarii si nu a unui Dumnezeu care a vrut ca acest tanar sa mai traiasca faptul ca oameni din trei tinuturi au venit sa-l salveze? Poate doar caile sunt neconventionale, dar divinul ne apare daca stim sa il vedem. Tot ce trebuie sa facem este sa credem in semne.

despre el si noi

Pot sa ma regasesc in fiecare femeie, mai tanara, mai invarsta, buna sau rea, frumoasa sau urata, cuminte sau nebuna. Pot sa ma transpun in fiecare copil, cu chef de joaca sau suparat, adormit sau fara astampar, lenes sau superactiv, sociabil sau retras.
Nu am cum sa inteleg nici mintea si nici sufletul barbatului. Pe el il pot iubi, il pot admira, il pot ignora uneori. Fata in fata cu un barbat pot fi fericita sau trista, il pot asculta sau ii pot cere sa taca, dar nu ma pot substitui lui, nu pot sa stiu ce gandeste, ce vede, ce percepe... Imi place sa fiu femeie, nu ma pot imagina altfel decat in postura de fiica, de iubita, de mama.
Sunt eu, sunt tu, sunt ea... nuciodata el.