Am avut un profesor de limba romana in perioada de gimnaziu care de cate ori auzea pe cineva ca poceste cuvintele mima o reactie similara cu cea pe care o avem cand o creta zgaraie tabla. Am aceeasi reactie, dar nemimata, atunci cand deschizand televizorul, aud diverse personaje publice avand un limbaj cel putin de lemn.
Unii ditre ei au ajuns chiar sa isi faca un nefericit stil propriu din modul in care se exprima. Cel mai celebru exeplu de acest fel este Marean Vanghelie, al carui "pe care" a devenit un fel de slogan pe care il asociezi instantaneu. Restul de vorbe de tip "almanahe" formeaza un fel de limbaj vanghelist fara de care sunt sigura ca impactul asupra auditorului ar fi minim. Asa insa, primarul sectorului VI, se remarca, si dupa cum am scris intr-un alt text, publicul roman ii apreciaza pe cei care ofera spectacol.
Simpatica mezina a presedintelui proaspat reales are in portofoliu, pe langa fotografiile de la prezentarile de moda si titlul de parlamentar european, cateva cuvinte care ii sustin popularitatea. "Succesuri" este deja patentat sau macar ar merita sa fie.
Nu e de neglijat Gigi Becali - care fara sa aiba un cuvant doar al lui, impresioneaza prin modul in care pune cate un "ba-ba-ba" inaintea fiecarui cuvant rostit.
Sunt doar cateva exemple, exista insa un spectacol intreg la care asisti gratuit in momentul in care deschizi televizorul. A fost interesant comentariul unui jurnalist la adresa primei confruntari, la Cluj, dintre Basescu si Antonescu, acesta remarca faptul ca a fost un dialog in care cei doi s-au exprimat corect si au vorbit gramatical. E oare un lucru de care sa fim mandri sau ar trebui sa ne intristam ca se distinge dialogul a doi candidati la presedintie intr-un context general al vorbirii agramate?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu