Pot sa ma regasesc in fiecare femeie, mai tanara, mai invarsta, buna sau rea, frumoasa sau urata, cuminte sau nebuna. Pot sa ma transpun in fiecare copil, cu chef de joaca sau suparat, adormit sau fara astampar, lenes sau superactiv, sociabil sau retras.
Nu am cum sa inteleg nici mintea si nici sufletul barbatului. Pe el il pot iubi, il pot admira, il pot ignora uneori. Fata in fata cu un barbat pot fi fericita sau trista, il pot asculta sau ii pot cere sa taca, dar nu ma pot substitui lui, nu pot sa stiu ce gandeste, ce vede, ce percepe... Imi place sa fiu femeie, nu ma pot imagina altfel decat in postura de fiica, de iubita, de mama.
Sunt eu, sunt tu, sunt ea... nuciodata el.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu