Sunt de dependenta de frumos. De Frumosul vazut ca armonie, ca eleganta, care da senzatia de implinire si bucurie. De frumosul venit pe orice cale, prin notele muzicale sau pe cale olfactiva. Imi place starea de frumos traita ca si contemplare si insotita de acea temere a trecerii. Imi place sa privesc un trandafir de la stadiul de boboc cand de-abia ii ghicesti culoarea, cu implinirea in forma de regina a florii tinere, dar si cu melancolia insotita de parfumul puternic al trecerii spre toamna. La fel ma simt coplesita in fata unei opere de arta. Poti sta ore intregi sa privesti "Domnisoara Pogany" tocmai ca nu doar forma este cea admirata, ci umbre firave dau nastere la povesti inchipuite. Frumosul este poveste, este uneori subiectiv si intotdeauna este datator de vise.
Poti gasi frumosul oriunde, trebuie doar sa stii sa cauti. Nu e nevoie ca o intreaga compozitie sa fie frumoasa, tocmai contrastele puternice implinesc frumosul. E uneori sufient un suras ca un chip sa ti se para perfect sau un nufar ca o intreaga mlastina sa para paradis. Imi place frumosul natural si cred ca poti fi fericit gasind frumosul din detalii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu